Ca o dovadă că nu toate povestirile post-apocaliptice trebuie să conțină vampiri și molime devastatoare și că poți deveni un autor de succes fără o editură în spate dacă scrii suficient de bine, avem exemplul de față: Wool! Undeva în viitor, peste câteva sute de ani, ultimii oameni își trăiesc viețile fragile în adâncul pământului, într‑un siloz care‑i protejează de atmosfera toxică din exterior. Urmând structura silozului uriaș stratificat în 150 de nivele și trei mari zone, societatea e împărțită după activități, fiecare ocupând anumite nivele: aproape de suprafață administrația, Primarul și Șeriful, IT‑ul la nivelul 34, numeroase ferme și livezi, și undeva în adâncuri, sub nivelul 100, Aprovizionarea și Mecanica. Pentru a menține echilibrul precar în condițiile extreme e nevoie de reguli stricte; tabu‑ul suprem e menționarea exteriorului, vizibil totuși în mod constant la primul nivel, proiectat pe pereții interiori. Pedeapsa pentru încălcarea lui – și pentru alte delicte grave – e curățarea – expulzarea vinovatului afară, într‑un costum etanș care oferă o protecție limitată față de aerul toxic, suficient ca acesta să îndeplinească o ultimă datorie față de comunitate înainte de a muri: curățarea senzorilor de deasupra care în timp sunt acoperiți de murdărie.
Premisele sunt simple la prima vedere, în schimb la o examinare mai atentă apar o mulțime de întrebări, pentru cititor, dar și pentru personaje: de ce fiecare curățător își îndeplinește obligația, deși știe că va muri în curând, și majoritatea susțin că n‑o vor face înainte de a fi trimiși afară; de ce silozul trece la câteva zeci de ani prin revolte sângeroase și de ce după ultima au fost șterse de pe servere toate înregistrările dinainte de revoltă; ce se află cu adevărat în exteriorul interzis; dar mai ales cum s‑a ajuns la situația asta. Lumea a fost creată astfel de Dumnezeu pentru Om, susțin preoții; și totuși cărți vechi pentru copii arată o lume colorată, trăind afară sub soare și multe animale acum dispărute… Iar orice întrebare mai îndrăzneață riscă să‑l trimită pe curios afară la curățat.
Holston glanced around the airlock. My life is too tight, he wanted to say. My skin is too tight. The walls are too tight.
Nu e un roman care să impresioneze prin viziuni grandioase sau speculații științifice. La fel și tehnologia e banală, un pic mai înapoiată față de prezentul nostru, probabil constrânsă de resursele limitate ale silozului – sau poate de planul nebulos din spatele construirii lui. Ceea ce reușește în schimb foarte bine este redarea laturii umane, a senzațiilor și dramelor interioare care definesc personajele, a atmosferei claustrofobice și subtilelor amenințări cu care locuitorii silozului trăiesc zi de zi, fără să le conștientizeze până când câte un eveniment deosebit descătușează energiile reprimate. Spectrul curățării atârnă deasupra oamenilor ca o sabie a lui Damocles gata să taie capetele care nu se pleacă în fața Legii, spectrul revoltei atârnă asupra acestui microcosm cilindric. Probabil cea mai bună analogie apare chiar între paginile cărții, când un personaj compară silozul acesta cu cele în care se păstrau pe vremuri grânele; ca și semințele, oamenii au fost stocați pentru a repopula mai târziu o lume renăscută; dar, tot ca și semințele, dacă rămân prea mult în silozuri, oamenii se strică, putrezesc și nu mai pot încolți.
Killing a man should be harder than waving a length of pipe in their direction. It should take long enough for one’s conscience to get in the way. Cartea e formată din cinci povestiri, dar acțiunea se continuă de la una la alta fără întreruperi, mutând atenția la alt personaj principal. În prima parte este Șeriful Holston, chinuit de amintirea soției sale, trimisă la curățat în urmă cu trei ani. În a doua o urmărim pe Primarul Jahns în călătoria lungă și anevoioasă de la suprafață până la nivelul cel mai de jos din Mecanic pentru a angaja un nou șerif. Cu ocazia asta începem să descoperim intrigile politice și jocurile de putere din siloz în întâlnirea cu șeful IT‑ului, Bernard. În a treia mandatul extrem de scurt de șerif al lui Juliette – Jules – care costată că relațiile dintre oameni se aseamănă mult cu mașinile pe care le reparase până atunci: un angrenaj reglat fin, care nu are nevoie decât de un mic dezechilibru pentru a scăpa de sub control. În ultimele două părți, mai extinse, personajele se diversifică, acțiunea se intensifică, echilibrul fragil din siloz se clatină și cei prinși în vâltoarea evenimentelor sunt puși față în față cu alegeri grele, care vor defini viitorul silozului. E alegerea obișnuită într‑o revoluție, între a susține puterea existentă, tradiția moștenită de la fondatorii silozului, sau de a rupe odată pentru totdeauna vălurile de secrete și înșelăciuni și de a încerca un drum nou.
We are not the people who made this world, Lukas, but it’s up to us to survive it. You need to understand that
.
We can’t control where we are right now
, he mumbled, just what we do going forward
. Mai ar fi multe de spus, căci Hugh Howey a cizelat lumea cu numeroase detalii, unele menționate fugitiv, dar totuși importante în redarea lumii: controlul strict al nașterilor prin Loterie, costul ridicat al comunicării prin mesaje radio sau electronice, disponibilitatea redusă a hârtiei; dar mai bine le descoperiți singuri. În mare mi‑a amintit puțin de Cantică pentru Leibowitz; acolo biserica rămăsese păstrătoarea moștenirii culturale și științifice a omenirii după războiul atomic – aici, ca reflectare a lumii actuale, acest rol îi revine IT‑ului, care se înconjoară de dogmă și secretomanie ca un veritabil dictator. Romanul reușește să ofere gradual și răspunsuri la multele întrebări, răspunsuri care amplifică dimensiunea misterului și revelează adevăruri dure despre originea silozului. Singura critică pe care aș aduce‑o e că anumite situații spre final sunt cam forțate și eroul scapă nevătămat, cu greu ce‑i drept, din complicații ce par fără ieșire – dar până la urmă n‑ar fi erou dacă nu ar ajunge la final. Wool e una din puținele cărți unde la final simți că ai mai continua să citești – și din fericire mai sunt destule de povestit în lumea Wool.
Post a Comment